vineri, 18 septembrie 2009

Euroengleza - limba de comunicare a Europei largite?

Intr-un moment in care nu s-au stins inca ecourile schimbului dur de cuvinte, la recentul summit de la Bruxelles, intre presedintele Frantei, Jacques Chirac, si premierul Marii Britanii, Tony Blair, schimb care a avut loc intr-un amestec ciudat de engleza si franceza, se pune cu tot mai multa indreptatire, pe marginea dezbaterilor asupra propriei Constitutii a Europei, intrebarea ce limba de comunicare ar putea fi folosita intre membrii comunitatii europene largite? Este drept, problema nu a fost luata inca in discutie in cadrul Conventiei prezidate de Valery Giscard d'Estaing, dar aceasta nu inseamna ca ea nu exista. Bruxelles, noul Babilon In principiu, limba fiecarui nou membru al Uniunii Europene largite va fi socotita limba oficiala a uniunii, asa cum este cazul si cu limbile actualilor membri. Veste care, desigur, va bucura pe interpreti. La ora actuala, numarul limbilor oficiale este de 11 (unii dintre cei 15 membri vorbind aceeasi limba), ceea ce permite un numar de 110 combinatii in ce priveste evantaiul traducerilor. Cand, in 2004, numarul membrilor va creste de la 15 la 25, vor exista 20 de limbi oficiale, incluzand limba malteza si considerand ca slovaca e diferita de ceha (asa cum insista autoritatile de la Bratislava) si ca limba cipriotilor e greaca. Un numar de 20 de limbi permite nu mai putin de 380 de permutatii lingvistice. Bruxelles, sediul Uniunii Europene, devine noul Babilon! 55 la suta din locuitori vorbesc acceptabil englezaEngleza pe care o vorbeste un ceh pentru a se intelege cu un spaniol, ori un italian pentru a se intelege cu un finlandez - si ei se pot intelege perfect - este altceva decat engleza propriu-zisa. Este un posibil instrument de comunicare intre toti europenii, indiferent de limba nationala. Folosirea unei limbi unice de comunicare - o lingua franca, cum se spune, de regula - intre cei care vorbesc limbi nationale atat de diferite se impune tot mai mult ca o necesitate reala in vederea evitarii acestui cosmar, acestei babilonii. Solutii s-au si avansat. Unele fanteziste, cum ar fi utilizarea latinei sau a limbii artificiale esperanto. Altele au in vedere engleza. Intr-adevar, engleza, la un nivel acceptabil, e vorbita cam de 55 la suta din cetatenii sau locuitorii Uniunii Europene in actuala componenta. Neoficial, intalnirile de lucru in cadrul UE se tin in cea mai mare parte in engleza, recurgandu-se, in proportii rezonabile, si la franceza, si mai putin la alte limbi (germana, italiana, spaniola). Pe continent, discutiile directe in timp real (adica fara decalajele produse de traducerile prin intermediul interpretilor) in engleza intre tineri devin mai frecvente. Engleza are o gramatica simpla, ce-i drept insa cu un mare numar de exceptii, ceea ce complica lucrurile, dar, in ciuda acestui neajuns, ea isi face loc tot mai vizibil (si auzibil!), sub influenta atotprezentului canal de televiziune MTV, a serialelor tv la fel de atotprezente si a filmelor care se revarsa, ca dintr-un corn al abundentei, de pe micile si marile ecrane. Atunci de ce nu se recurge la aceasta solutie? In primul rand, pentru ca amorul propriu al francezilor, dar nu numai al lor, ci si al altor natiuni, nu admite acest lucru. (Franta a si pornit, de mai multa vreme, o ofensiva a francofoniei, considerandu-i ca francofoni pana si pe... bulgari si slovaci). Cum sa accepte, ca limba comuna a Europei, limba "perfidului Albion", care abia asteapta sa-si impuna dominatia asupra restului continentului? Sigur, ar putea exista o cale de ocolire a acestui serios inconvenient. Si anume ca limba comuna a Europei sa primeasca denumirea de limba americana. In definitiv si la urma urmei, ceea ce europenii vorbesc cand spun ca vorbesc engleza este americana! Intrucat insa pentru multi europeni scopul constituirii unei Europe unite este tocmai sa tina piept Americii, adoptarea americanei ca limba a continentului ar fi un lucru cel putin bizar. Solutia: ELF, o "lingua franca" pe intelesul europenilorO solutie sugerata in timpul unei dezbateri on line cu larga participare pe marginea proiectatei constitutii europene ar putea fi - asa cum aflam dintr-un articol din Guardian - asa-numita euro-engleza, ceea ce este altceva decat engleza propriu-zisa. S-a adus ca argument, ca in cea mai mare parte a cazurilor, engleza vorbita de europeni nu este engleza engleza, daca se poate spune asa. Potrivit unui participant la aceasta discutie (chat!) exista trei feluri de engleza. Mai intai engleza pe care un ceh, de pilda, o vorbeste cu un spaniol ori un italian cu un finlandez. In acest caz, interlocutorii se pot intelege intre ei suta la suta. In al doilea rand, este vorba de engleza americana. In acest caz, nivelul intelegerii este de 50 la suta. Si, in al treilea rand, engleza engleza, o limba aproape incomprehensibila pentru majoritatea europenilor, unde nivelul intelegerii este, practic, zero. Or, tocmai engleza vorbita de europeni, engleza europenizata, ar putea constitui solutia. I s-ar putea spune engleza ca lingua franca sau pe scurt ELF. Ceva in genul Basic English, engleza de baza, care are vreo 20-30 de verbe si vreo cateva (nu multe) sute de substantive si adjective. Atat! Propunere facuta pe jumatate in gluma, pe jumatate in serios. Pana una-alta, in afara englezei, fie ea intr-o forma ad hoc, simplificata pentru uzul general, cu greu se poate concepe un alt instrument lingvistic de comunicare intre toti europenii - pastrandu-si pe mai departe, fireste, fiecare limba nationala.