Un vis: piata libera

ncepand de joi, departe de noi, dar nu foarte departe, razboiul ar putea izbucni in orice clipa. Un razboi in care Romania va fi implicata.
Dupa ce diplomatia a esuat, nu cred ca pacea mai are vreo sansa. Nimeni nu-si face iluzii, astazi, ca Sadam va ceda puterea de bunavoie sa
u ca intreaga armata irakiana se va preda fara lupta. Va fi un razboi cumplit, despre care nu stim nici in ce clipa va incepe, nici cum se va desfasura si nici cand se va sfarsi. Dar stim ca se va sfarsi.
Dupa razboi, lumea se va schimba radical. Schimbarile vor cuprinde o sfera imensa de realitati si de interese, de la tehnologii la viata politica si la relatiile interumane. Vor fi altele, totodata, marile teme ce vor capta atentia televiziunilor si posturilor de radio, presei scrise, cinematografului si literaturii. Numai legile pietii nu vor fi altele. Piata va fi, dupa razboi, ce este si acum, ce a fost de mii de ani: o locomotiva pentru trenul bunastarii.
Acum un veac si jumatate, generatia pasoptista a fost cea dintai care a introdus in ecuatia economica, in tarile romanesti, ideea moderna de bunastare. De atunci, neincetat, romanii trec prin timp animati de aceasta idee. O Fata Morgana. Niciodata n-am ajuns la ea, nici chiar atunci cand ni s-a parut ca e foarte aproape. Niciodata n-a fost mai mult decat un vis. Fiindca niciodata, in societatea romaneasca, n-am avut o piata libera functionala, care sa ne asigure bunastarea.
Dupa decembrie '89 am gandit ca visul poate deveni realitate. Ca vom putea sa traim altfel, sa scapam de saracie, sa ajungem repede la un standard de viata ridicat. Dar fiindca societatea noastra, dupa atati ani, n-a invatat inca sa creada in piata libera, n-am ajuns nici la bunastare. Mai ales ca societatea noastra nu-l crede nici pe americanul Milton Friedman, laureat Nobel, care in cea mai tulburatoare lucrare de metodologie economica scrisa vreodata observa ca, in natura, frunzele sunt pozitionate de parca fiecare ar cauta sa maximizeze cantitatea de lumina solara pe care o primeste. Din acest motiv, densitatea frunzelor e in general mai mare pe partea sudica a copacilor. Fapt ce nu se constata si cand partea sudica e umbrita. Frunzele sunt mai dese si mai mari acolo unde e mai mult soare. La fel in economie: apar mai multe locuri de munca, mai mult profit, mai multe salarii mari, mai multa bunastare acolo unde piata e libera si functioneaza bine. In societate, piata libera joaca rolul pe care-l are soarele in natura.
Pe noi, insa, ne fascinase "Modelul suedez", care punea bariere in calea pietei libere. Numai ca acest model s-a prabusit sub povara unei prea largi umbrele de protectie sociala. Prea mult, din ce se producea, mergea la "cazanul comun". Prea marea era partea ce se impartea tuturor, asa ca din produsul social ramanea prea putin pentru a stimula atractiv munca eficienta, competitia economica. Dar muzica asta ne placea.
Formula "economie de piata" am interpretat-o, de cele mai multe ori, asa cum ni s-a parut noua ca ar suna mai bine. I-am acceptat avantajele, dar i-am ignorat rigorile. Cu deosebire, am ignorat rolul competitiei economice. Ucigand concurenta, am patit ca suedezii: munca, nestimulata in conditii competitionale, n-a produs bogatie. Numai ca suedezii aveau acumulari din vremea cand au adunat mai mult prin munca si au impartit putin celor din tribune. La noi, in schimb, societatea fiind saraca, am ajuns repede la fundul sacului bugetar.
Care ar fi, acum, remediul ? Michel Albert, un analist remarcabil al celor peste trei sute de ani de capitalism, a scos in prim-plan cinci atribute esentiale: 1) libera stabilire a preturilor pe piata; 2) libera proprietate asupra mijloacelor de productie; 3) drepturile omului; 4) evolutia progresiva catre separatia puterilor in stat; 5) democratia. Daca primele doua atribute definesc economia de piata, celelalte trei exprima mult mai mult: un edificiu al libertatii si bunastari, imposibil insa de infaptuit fara constructia unei piete libere functionale. Daca unul din atribute e dat la o parte, constructia se naruie.