Crampele nomenclaturii

Obişnuiţi din fragedă pruncie cu privilegii neruşinate, unii politicieni sunt speriaţi că vor fi aduşi în normalitate".

Carevasăzică, nu e plăcut să plăteşti o chirie conformă cu preţul pieţei! Doare al naibii de tare. Au aflat-o, iată, şi niscaiva politicieni. Au aflat că nu e bine deloc să trăieşti în România reală, cu durerile şi spaimele ei, cu costurile ei infernale. Ani întregi au fost învăţaţi cu o ţară a lor, la care noi, muritorii de rând, nu am avut acces. O ţară în care nu există obligaţii şi durere, ci numai beneficii şi bunăstare.

3.153 de euro - acesta este preţul corect, stabilit de RAAPPS, pe care trebuie să-l plătească Mircea Geoană, lunar, pentru superba sa vilă de protocol din buricul Capitalei. Până acum, a plătit ceva mai puţin de 200 de euro. Cât timp s-a aflat într-o demnitate care-i conferea dreptul la locuinţă de serviciu, mai treacă-meargă. Dar, de aproape patru ani, domnul Geoană nu mai are acest drept. În tot acest timp, şederea sa şi a familiei sale în vila de pe strada Cucu Starostescu nr. 3 a fost un abuz. Şi un excelent cârlig de şantaj agăţat de ultra-minoritarul guvern Tăriceanu II: mă daţi afară din casă, vă ard la moţiunea de cenzură! E de presupus însă că şantajul a funcţionat şi în sens invers, dinspre Palatul Victoria spre PSD: votaţi împotriva guvernului, zburaţi din vilele RAAPPS! Nu încape niciun dubiu că şantajul a avut rezultate remarcabile până acum: guvernul Tăriceanu II s-a menţinut la putere cu ajutorul PSD, iar Mircea Geoană şi ceilalţi granguri social-democraţi au fost „uitaţi“ prin viloaie necuvenite.

Dar cine credeţi că vorbeşte despre funie în casa spânzuratului? Însuşi Mircea Geoană, neprihănitul! Anunţat că de acum înainte va plăti o chirie lunară de peste 3.000 de euro, acesta a spus că măsura „face parte din arsenalul de şantaj şi intimidare al guvernului PNL“. Şantaj să fie, dar să ştim şi noi!

Reacţia lui Geoană pare una sinceră: aşa crede el, că i se cuvine să stea cu 180 de euro într-o vilă de aproape 20 de ori mai scumpă. Cum adică, s-a terminat cu privilegiile? Păi, în ce ţară trăim?! Similar s-a urzicat şi Ion Iliescu când a fost anunţat că ar fi cazul să achite chirie pentru curte, întrucât e proprietar doar pe casă. Dar mai sunt şi alţii tupilaţi în păpuşoi: Miki „Şpagă“, Georgiu Gingăraş, Petre Roman (mă rog, momentan e plecat de-acasă)...

Situaţia seamănă şocant cu cea de pe vremea comunismului. Atunci, nomenclatura avea lefuri dolofane, dar astea nu însemnau nimic pe lângă celelalte privilegii. Vilă în cartierul Primăverii, cu chirie zero sau pe aproape (în cele mai multe cazuri, clădiri confiscate abuziv de la „clasele exploatatoare“ din perioada interbelică). Aprobări speciale de maşină, televizor color, butelie. Paşaport şi deplasări în străinătate. Magazine şi case de comenzi cu circuit închis. Acces la casele de vacanţă, de odihnă sau de vânătoare ale partidului.

Bani
frumoşi mai câştigau şi alţii, dar privilegiile erau rezervate nomenclaturii. De altfel, nici Ceauşescu nu avea o leafă nemaipomenită: ceva peste 10.000 de lei pe lună. Incomparabil mai puţin decât au mii de români în prezent. Asta nu-l împiedica pe „Geniul din Carpaţi“ să fie mai puternic decât toţi miliardarii de azi. Moşia lui era, de fapt, toată România, pentru că făcea ce voia cu ea.

Cu o aşa tradiţie, sunt de înţeles crampele resimţite de noua nomenclatură, crescută printre nădragii tovarăşilor de odinioară.