Schema baietilor destepti: PSD imparte prada cu D.A.

upa alegeri, au aparut noii baieti destepti, ai Aliantei Dreptate si Adevar, care au luat o parte din curentul ieftin mostenit de primii baieti destepti, cei nascuti pe vremea PSD.

„Baietii destepti“ din energie
nascuti in guvernarea PSD au cedat, dupa alegeri, o cota din afacere „baietilor destepti“ adusi de noua guvernare.

Exclusivista piata de energie ieftina din Romania, controlata de „baietii destepti“, a cunoscut, incepind cu anul 2005, un fenomen interesant: numarul celor care aveau dreptul sa intermedieze o astfel de energie a crescut brusc. Afinitatile politice ale noilor intrati, rapiditatea cu care primeau licente si inexplicabila usurinta cu care vechii protagonisti au renuntat la unele contracte arata ca, dupa alegeri, „baietii destepti“ ai PSD au fost siliti sa cedeze o cota din afacere „baietilor destepti“ adusi de Alianta D.A. Statul a pus si el umarul, ca sa ajunga la toata lumea: a liberalizat piata cu un an mai devreme.

Baietii destepti din piata de energie care au luat, pe sub masa
, curent ieftin de la stat pe multi ani pe vremea guvernarii PSD au impartit prada dupa alegeri, de bunavoie sau „ajutati“, cu baietii destepti ai noii puteri. Dupa cum reiese din datele obtinute de „Cotidianul“, dupa 2005 a aparut un fenomen interesant pe piata energiei: daca inainte tranzactiile se derulau, in general, dupa tipicul producator de stat-baiat destept-consumator, dupa 2005 afacerea merge altfel: baiatul destept care a cumparat curent ieftin pe multi ani in timpul
PSD vinde o parte din curent unui alt baiat destept, aparut in piata dupa alegeri, iar acesta vinde catre consumatori. Asta si pentru ca nou-venitii nu prea mai aveau loc la energia ieftina a statului, contractata anterior de primii baieti destepti.

Buzaianu-Pinalti (PNL, dar simpatizant PLD)

Energy Holding a fost unul dintre cei mai destepti baieti pe timpul PSD. Insa, pe 26 septembrie 2005, firma infiintata de Bogdan Buzaianu, finul lui Dan Ioan Popescu, semneaza un contract de furnizare de energie cu firma Green Energy, detinuta de fiul fruntasului PNL Gheorghe Stefan Pinalti. La doar citeva zile dupa ce a luat energie de la Energy Holding, mai exact pe 27, 29 si 30 septembrie, firma fiului lui Pinalti semneaza trei contracte prin care vinde curentul catre Chimcomplex, RAFO si Somes Dej. O mostra de cum se fac bani in trei zile cu energie ieftina. Iar faptul ca Green Energy a obtinut licenta de furnizare de la ANRE intr-un weekend - a depus cererea pe 29 iulie 2005, adica vineri, si a primit licenta luni, pe 1 august - poate spune cite ceva despre cit de mult a vrut Pinalti sa se faca baiat destept. Avea si de ce: la sfirsitul lui 2005, firma cu doar doi angajati a inregistrat un profit de 2,8 milioane de lei, in conditiile in care a inceput furnizarea de energie, prin cele trei contracte, la 1 noiembrie 2005. Gheorghe Stefan nu a fost ieri de gasit pentru a comenta tranzactia.

Buzaianu-Oltean (PD)

Firma lui Buzaianu a ales sa mai renunte la o parte din cascaval in favoarea altui baiat destept aparut in vremurile Aliantei D.A. Pe 13 decembrie 2005, Energy Holding semneaza un contract de furnizare de energie, pe un an, catre firma Beny Alex, companie care a inceput afacerile cu energie tot dupa alegeri, obtinind licenta de furnizare pe 24 februarie 2005. Beny Alex este firma in cazul careia fostul ministru al Economiei Codrut Seres a declarat ca s-au facut presiuni asupra lui pentru a obtine energie ieftina. Presiunile ar fi fost facute de deputatul PD Ioan Oltean, care a recunoscut ca s-a intilnit cu Seres, dar nu pentru a face presiuni, ci pentru lobby. „Am cumparat in acel moment de la Energy Holding, pentru ca aveam nevoie de curent, iar ei erau singurii care au facut o oferta. Ne trebuia curent deoarece aveam multe contracte de distributie pentru consumatori finali. Nu s-au facut nici un fel de presiuni“, explica Mihai Cornel, directorul general al Beny Alex.

Boghiu-Pal (UDMR)

Un alt trader privat mai vechi se pare ca a ramas intr-o pana ciudata de consumatori finali, din moment ce a ales, in preajma alegerilor si dupa, sa vinda curentul luat de la stat catre alti traderi privati. Este vorba despre firma Enol Grup, detinuta de fostul director pe vremea PSD al societatii nationale de distributie Electrica, Lucian Boghiu. Pe 21 decembrie 2004, firma lui Boghiu incheie un contract prin care vinde curent (luat de la Hidroelectrica si de la Rovinari) traderului privat Enex SRL din Cluj, care a obtinut licenta de furnizare in aceeasi luna. Firma face parte din grupul Energobit, in care unul dintre actionari este Peter Pal, membru UDMR si vicepresedinte al Camerei de Comert din Cluj. Dupa acea data si pina la finalul lui 2005 Enex a incheiat contracte de furnizare de energie cu 21 de consumatori industriali. „Ne-au facut o cerere. Ne-au oferit un pret bun si am vindut. Nu am vindut catre consumatori pentru ca nu existau astfel de oferte la acea vreme“, sustine Boghiu. Desi nu s-au facut presiuni directe , fostul director al Electrica vorbeste de „unele lucruri ciudate“. „Asupra noastra nu s-a facut nici un fel de presiune sa vindem catre Enex. S-au facut presiuni din partea producatorilor pentru a nu ne mai vinde doar noua curent. Producatorii ne anuntau pe noi ca trebuie sa micsoreze cantitatile livrate, iar, pe de alta parte, vindeau mai mult catre alte firme“, ne-a spus Boghiu.

Prietenii lui DIP-Durbaca (fin PD)

Tranzactii intre baieti destepti s-au facut si la Galati. Mai precis, pe 11 ianuarie 2005, firma Euro P.E.C. a semnat un contract prin care a primit energie de la un alt baiat destept, Luxten, unde patroni sint prieteni mai vechi ai lui Dan Ioan Popescu. Euro P.E.C. este detinuta de familia Adrian si Alina Comsa Durbaca, finii de cununie ai fostului deputat PD Mircea Toader, actualmente secretar de stat in Ministerul Administratiei si Internelor. Euro P.E.C. nu este un produs
al Aliantei D.A., firma primind licenta de furnizare la jumatatea lui 2004.

Euro P.E.C. a mai primit curent, inainte de Luxten, de la firma Enol a baiatului destept Boghiu, contract semnat pe 26 octombrie 2004, dar si de la Hidroelectrica si Rovinari. Euro P.E.C vinde curentul luat de la cei mentionati mai sus catre Holcim si combinatele siderurgice de la Tirgoviste si Cimpia Turzii. Reprezentantii Euro P.E.C au refuzat sa comenteze aceasta tranzactie. „Nu comentez contractele incheiate prin telefon. Nu mai puneti astfel de intrebari“, a spus iritat Sabin Teican, director de furnizare al companiei.

* Statul a marit cascavalul

Traderii privati de energie au primit un ajutor nesperat din partea statului, la jumatatea lui 2005. La 1 iulie, autoritatea de reglementare (ANRE) a decis cresterea gradului de liberalizare a pietei cu 33%, pina la 83%, desi, potrivit calendarului initial, aceasta deschidere trebuia facuta in 2006. Miscarea a fost foarte importanta, pentru ca a permis producatorilor de energie ai statului sa incheie noi contracte directe cu traderii, asa-numitii baieti destepti. Practic, procentul de liberalizare este egal cu procentul din productia de energie pe care producatorul poate sa o vinda pe piata libera, iar acest procent a devenit mai mare.

Insa, la jumatatea anului 2005, inca nu functiona piata centralizata a contractelor bilaterale, adica bursa de energie pe care sa se faca licitatii intre producatori si traderi. Ca atare, a fost o buna oportunitate pentru incheierea de noi contracte „pe sub masa“ intre directorii societatilor de stat si traderi, pentru ca a aparut in piata energie suplimentara.

* Firme de plimbat hirtii

Tranzactiile cu energie nu presupun, pentru majoritatea traderilor, decit lucrul cu hirtii. Cu exceptia citorva firme mari (Energy Holding are, spre exemplu, propriul dispecerat) traderii semneaza doar niste contracte. Primul contract este cel cu producatorul (termocentrala sau hidrocentrala) in care se specifica pretul, cantitatea si puterea orara. Urmeaza contractele cu operatorul national de transport al energiei Transelectrica, care preia energia producatorului, si apoi, dupa caz, cu distribuitorii Electrica, cei care detin retelele de joasa tensiune prin care curentul ajunge din reteaua de inalta tensiune a Transelectrica la punctul de consum. Cel mai important contract, dupa cel cu producatorul, este cel cu consumatorul final care, teoretic, trebuie sa consume, in fiecare moment, tot atit cit genereaza producatorul de electricitate. In cazul in care consumul variaza fata de productie, se ajunge la piata de echilibrare, adica cea in care intervin unii producatori, marind sau micsorind puterea, la ordinul Dispeceratului Energetic National, care trebuie sa asigure echilibrul retelei nationale.

Asadar, traderul are doar doua contracte importante de incheiat: cu cel de la care ia curent si cu cel caruia ii livreaza. In plus
, el mai trebuie, la contractarea curentului, fie sa faca plata in avans, fie sa prezinte o scrisoare de garantie bancara pentru o suma care sa acopere eventualul risc de neplata de catre consumator a energiei contractate.